Postat de: Pre2 | ianuarie 4, 2012

Cabana Lomas, Calimani, 28 dec 2011-02 ian 2012 (ziua 2&3)

29 decembrie 2011
Dupa o noapte pierduta pe tren speram sa ne odihnim cat putem de mult mai ales ca inca nu e sosita toata lumea la cabana. Sebe nu prea e de aceeasi parere si pe la ora 11 incepe sa se foiasca prin camera, deschide obloanele ca sa intre lumina si face cat de mult zgomot poate. Ne trezim si noi bodoganindu-l.
Cabana arata foarte bine, are o sala de mese incapatoare cu multe mese, soba de teracota si semineu, camerele sunt ingrijite, mobilierul este nou, saltele ok si lenjeria de pat foarte curata. Dupa cabanele de la Cuca si Piatra Singuratica aceasta este a treia surpriza placuta pe anul asta pt mine.
N-are nimeni chef de plecat pe traseu asa ca majoritatea aleg fie sa stea in camere fie in sala de mese pe care o transformam repede in mica noastra carciuma mai ales dupa ce descoperim ca avem nu mai putin de 10 navete de bere Harghita la dispozitia noastra.
Partea mai nasoala e ca nu avem semnal in nici o retea de telefonie cu exceptia Zapp si suntem nevoiti sa urcam pe dealurile de langa cabana pentru a putea vorbi.
La mine in camera Babau incepe o mica cantare la chitara acompaniat pentru scurta durata si de Claudia, dar pe ea o intimidam repede si renunta. Magda la un moment dat ne incanta auzul cu vocea ei. E prima oara cand o aud cum canta si raman uimit. Indraznesc chiar sa-i fac un compliment in ciuda faptului ca cineva mi-a zis mai devreme ca sunt sunt un misogin, cel mai mare pe care l-a cunoscut. Auziti si voi fetelor ce se spune despre mine, eu, care sunt painea lui Dumnezeu.
E prea misto atmosfera in camera si nu reusesc sa rezist tentatiei de a pune la bataie o parte din bautura pe care o adusesem pentru ziua mea asa ca sacrific o sticla de visinata si una de zmeurata. Mai departe amintirile devin confuze. Stiu doar ca ne-am bagat la somn pana in ora 12 iar pe la ora 5:30 au venit si cei care plecasera din Bucuresti pe 29 seara. Din fericire la noi in camera vin doar Marean si cu Mada dar sunt oameni de treaba si in maxim 5 minute se baga la somn. Marean imi ureaza chiar si La Multi Ani!

30 decembrie 2011
Ma trezesc destul de devreme pentru ca in camera e ingrozitor de cald si plec in sala de mese sa ma pup cu fetele si sa salut oamenii veniti cu cateva ore in urma. Vladut e in forma maxima, la ora 8 vrea sa plece pe traseu. Nu prea am chef sa merg dar stiu ca daca nu merg azi nu mai am cand pentru ca o sa ma incing cu golanii la bautura.
Traseul pana pe varful Retitis nu este cine stie ce doar ca este lung, cam vreo 8-10 ore dus intors. Mananc repede si ma echipez, pun pioletul lui Leo pe rucsacul meu ca sa par mai interesant si ma reped afara gata de plimbare alturi de Leo, Vladut, Parazitu`, Andrej, Octavian, Magda, Maria si Livia
Mergem pe drum forestier cam o ora, o ora jumate pana ce dam de un indicator care arata ca mai avem 1:30 h pana la cascada Lomasita. Parasim drumul si incepem sa urcam prin padure, urmeaza o panta mai accentuata si in curand ajungem la un refugiu nou construit care arata impecabil. De la refugiu mergem in continuare destul de lejer pe o panta mica. Nu dureaza mult si ajungem la un indicator care ne arata ca mai avem 5 minute pana la cascada. Partea mai nasoala e ca trebuie sa coboram prin padure pana la ea. Nu toata lumea are chef sa mearga la dar pana la urma ne urnim toti.
Cascada este partial inghetata si pe Octavian il mananca pielea sa traverseze niste portiuni cu gheata in timp ce noi ne uitam cu interes la el sa vedem cum pica in apa dar pana la urma reuseste sa se descurce fara sa se ude.
Le aduc aminte fetelor ca nu m-au pupat de ziua mea, mi se canta La Multi Ani apoi Leo incepe sa cotrobaie prin rucsac. Ma uit cu interes sa vad ce mi-a adus bun din Finlanda dar scoate doar o bricheta pe care o aprinde ca sa suflu in ea :)))
Facem si cateva poze de grup apoi plecam mai departe spre varf. Parasim adapostul padurii si traversam o poiana mare dupa care facem un mic popas ca sa ne tragem sufletul. In scurt timp iesim intr-un fel de platou unde ne intampina un vant puternic si o ceata deasa. Nu are rost sa mai continuam pentru ca nu se vede mai nimic in fata si urmele pe care le urmasem pana acum se vad din ce in ce mai greu. Profitam de ocazie ca avem semnal la telefon si dupa ce dam cateva telefoane pornim inapoi spre cabana. Nu dupa mult timp ne intalnim cu Kilo si cu Oana apoi cu Anita, Ciuli si cu Lollek care au plecat de la cabana la putin timp dupa noi. Ei au de gand sa mearga mai departe, mai putin Kilo si cu Oana care vor doar sa mai merga pana unde am ajuns si noi.
La coborare mai facem un popas la refugiu unde intindem o masa cu ce avem la noi dar este cam frig si suntem nevoiti sa plecam mai departe destul de repede. Coboram panta abrupta si dam nas in nas cu Babau care ne anunta ca sunt si restul in spatele lui. Apar in scurt timp si Vladimir, Ancuta, Vali, Ada, Anda, Mada, Claudia si Adi.
Cand ajungem iar in drumul forestier vedem si urmele schiurilor lui Mateo. Pentru ca am stat la povesti cu baietii drumul de intoarcere mi s-a parut mult mai scurt. Ajuns inapoi la cabana profit de faptul ca e libera camera, restul fiind inca plecati, si ma intind putin in pat sa ma odihnesc.
Dupa ce s-au intors si ceilalti de la cascada imi iau sticlele si imi fac curaj sa merg in sala de mese unde mi se canta La Multi Ani, ma pup iar cu fetele si apoi ma pun pe baut cu baietii.


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: